poza-ceai-de-angelica

Ceaiul de Angelica

ceai-de-angelica

Angelica este una din plantele cu cele mai puternice conotatii magice si spirituale, fiind considerata in unanimitate de traditiile populare ale diferitelor popoare europene si asiatice, o adevarata „poarta” de legatura cu planurile superioare ale universului. Numele plantei evoca de altfel legatura existenta intre planta si fiintele de lumina din lumile invizibile – ingerii. Proprietatile sale eminamente benefice au facut ca ea sa fie renumita pentru puterea de protectie oculta pe care o asigura.

In traditia romaneasca, se stie ca are puterea de a atrage protectia ingerilor. Raspandita si in alte tari ale Europei, angelica era considerata in Evul Mediu, un adevarat panaceu. In secolul al VII-lea, de exemplu, este consemnata salvarea de la moarte a unui intreg oras, in timpul unei epidemii de ciuma, cu ajutorul angelicai.

In gradinile manastirilor de odinioara, angelica era la mare cinste alaturi de busuioc pentru efectele sale de curatire a sufletului si orientarea mintii catre cele sfinte. Planta intra si in componenta diverselor elixiruri benedictine, acest ordin calugaresc fiind renumit  pentru vastele cunostinte de vindecare cu plante. In Irlanda exista obiceiul spalarii copiilor cu apa de angelica, similar intrucitva  folosirii apei sfintite, cu rolul de ai curata pe micuti de posibilele influente nefaste si a le intari sanatatea.

La ora actuala angelica este una dintre cele mai renumite si mai utilizate plante medicinale.

Mai este cunoscuta si sub denumirea de aglis, aglice, balaban, barba caprei, cartite, coada mielului, feregea alba, floarea soarelui de camp, iarba neagra, iglice, marcute, smeoaie, teisor, turita alba.

Despre Angelica

Angelica este o planta erbacee, aromatica, bienala sau perena, din familia Apiaceae, originara din regiunile emisferei nordice. Angelica este o planta ierboasa inalta care creste mai mult in regiunile montane, fiind ocrotita de lege. Desi este o planta ierboasa, angelica atinge dimensiuni impresionante, tulpina sa puternica putand depasi doi metri inaltime. Are flori albe, dispuse in umbrele mari, globulare, seminte cu gust astringent-aromat si un rizom din care se desprind radacini lungi.

Este o planta iubitoare de umezeala si lumina, mare amatoare de pamanturi afanate si grase, bogate in substante nutritive. In scopuri medicinale, planta se recolteaza in intregime primavara si la sfarsitul verii. Doar partile superioare ale plantei, cele care cresc deasupra pamantului, se recolteaza in lunile iunie si iulie. 

Cum se cultiva Angelica?

Desi este o planta perena, si in cultura angelica se mentine uneori doi ani. Studiile au demonstrat ca, pentru productia de radacini, pastrarea plantelor si in stadiul generativ nu este eficienta. Astfel tratata cultura, problema asolamentului se simplifica, deoarece semintele de angelica trebuie sa se insamanteze imediat dupa recoltare (luna august). De aceea se impune ca plantele premergatoare sa paraseasca terenul cat mai devreme. In cazul folosirii rasadului, aceasta cerinta nu mai este necesara.

Este o specie recunoscatoare fata de aplicarea ingrasamintelor. Productia sporeste considerabil in cazul fertilizarii terenului.

Angelica se inmulteste prin samanta. Specific semintei acestei specii este slaba germinatie constatata chiar imediat dupa recoltare. Mai mult decat atat, aceasta se reduce treptat, dar intr-un interval destul de scurt. Astfel, s-a determinat ca in decurs de 80 de zile germinatia a scazut cu 50%. Culturile de angelica se pot realiza atat prin rasad produs in strat rece sau in paturi semicalde, cat si prin semanatul direct in camp.

Din cauza facultatii germinative slabe, care se reduce o data cu trecerea timpului de la recoltare, este oportun sa se aleaga ca moment al semanatului luna august. Aceasta presupune ca, dupa ce semintele au fost recoltate si conditionate, sa se treaca imediat la semanat. Semanatul se poate face direct in camp sau in straturi reci. In paturi semicalde, semanatul are loc la inceputul lunii martie.

Transplantarea materialului din straturi reci se face la sfarsitul lunii octombrie, iar a celui din paturi semicalde, la inceputul lunii mai. Deoarece plantele au un ritm mai alert de crestere in fazele timpurii, epoca de semanat in paturi semicalde si plantarea in mai nu ofera posibilitati optime plantelor, ca interval de timp, sa formeze plante viguroase si un sistem radicular bogat pana in toamna. De aceea apar diferente asa de mari intre productia de radacini a variantelor semanate in august, in comparatie cu aceea a variantei semanate si plantate in primavara. Plantarea la distanta de 60/40 cm s-a dovedit a fi cea mai buna.

Cum se recolteaza Angelica?

Toate partile plantei se recolteaza dupa-amiaza, in zile insorite, cand au maximum de principii active.

Atentie, fiind declarata monument al naturii, angelica nu se recolteaza din flora spontana, ci numai din culturi. Planta trebuie uscata imediat si este utilizabila doar timp de un an dupa recoltare.

Rizomii cu radacini se recolteaza la sfarsitul verii – inceputul toamnei (lunile august, septembrie, octombrie, in al doilea an de cultura) sau primavara (martie-aprilie). Frunzele se recolteaza in lunile iunie – iulie. Tulpinile tinere: iunie, iulie. Florile si semintele in iulie. Desi in fitoterapia moderna se obisnuieste folosirea majoritara a radacinii, efectele terapeutice cele mai spectaculoase le au florile sale si, mai ales, semintele. 

Cum se prelucreaza Angelica?

Conditionarea – dupa recoltarea radacinilor urmeaza spalarea, care trebuie sa se faca intr-un timp scurt, in apa permanent proaspata.

Uscarea – dupa spalare, radacinile se lasa un timp sa se scurga de apa, dupa care se transporta la locul de uscare. In mod natural, uscarea se poate realiza pe platforme betonate, in soproane, magazii sau poduri curate si bine aerisite. Folosirea uscatoarelor cu aer cald inlatura neajunsurile uscarii naturale pe timpul toamnei cu vreme racoroasa si umeda. Temperatura optima de uscare in uscatorii este de 35-40 de grade Celisus.

Cum se pastreaza Angelica?

Dupa uscare, radacinile se lasa cateva zile in depozite in vrac, dupa care urmeaza ambalarea in saci de panza. Planta uscata se pastreaza in locuri curate, aerate, lipsite de umezeala. Aceasta se foloseste doar intr-un interval de un an.

Ce substante active contine Angelica?

Atat in rizomi si radacini, cat si in seminte, frunze si tulpina, exista, in medie, 1% uleiuri eterice in care predomina hidrocarburile ciclice si aromatice (pinen, felandren, limonen, ocimen), sesquiterpenoide (cariofilen, cadinen, bisabolen) si, mai putin, compusi oxigenati (linalool, borneol, cineol, carvacrol). 
Uleiul este galben-verzui, cu miros aromatic, usor ierbos, picant si lemnos, asemanandu-se cu uleiul de mosc si ambra. Pe langa uleiul eteric, in angelica mai coexista si cumarine (umbeliferona, ostol, osteol) si furanocumarine (angelicina, bergapten, izoimperatorina), acizi organici (angelic, valerianic, cafeic, clorogenic), acizi grasi (palmitic, linoleic, petroselinic), flavonoide, taninuri, substante amare, rezine, glucide, vitamine din complexul B. 

Cum se prepara Ceaiul de Angelica?

Infuzie din radacini, seminte si tulpini preparata dintr-o lingura de planta la 250 ml de apa clocotita; se infuzeaza acoperit 10-15 minute si se beau 2-3 ceaiuri pe zi, inainte de mese.

Decoct din 10-15 g radacini uscate la 500 ml apa; se fierbe 10-15 minute la foc mic si se beau 2-3 ceaiuri pe zi, inainte de mese.

Decoct din seminte de angelica – o lingurita se fierbe 5 minute, se infuzeaza acoperit si se beau cate doua cani pe zi, indulcite cu miere de albine.

Macerat din radacini si seminte (in parti egale), care se prepara din 20 g planta la un litru de apa rece, avand efecte in crampe stomacale, colici intestinale, vome, astenie, ameteli, nevralgie, afectiuni ale glandei tiroide.

Care sunt beneficiile Ceaiului de Angelica?

Ceaiul de angelica are un efect curativ constatat in stari depresive, astenie, isterie, afectiuni psihosomatice, dificultate de concentrare, intarziere de dezvoltare mentala la copii, colita de fermentatie, gastrita hipoacida, dispepsie, digestie dificila, gripa, tulburari de ciclu menstrual, dereglari hormonale la femei, boli infectioase grave (TBC, hepatita virala), scleroza in placi, paralizie, boli grave in general, cancer.

Se recomanda infuzia preparata din tulpinile si radacinile plantei in tratamentul astmului si in cazuri de epuizare a sistemului nervos. Fitoterapia cu angelica este utilizata in afectiuni ale stomacului insotite de anaciditate sau hipoaciditate, pentru stimularea poftei de mancare, flatulente, indigestie, dureri de stomac, tuse, raceala, gripa, bronsita, psoriazis, tromboza. Uleiul volatil se recomanda in anorexie, dispepsii,meteorism. Uleiul eteric de angelica se mai foloseste si extern in terapia reumatismului.

Precautii, contraindicatii si reactii adverse ale Ceaiului de Angelica

Ceaiul de angelica nu este recomandat femeilor insarcinate si diabeticilor. Se va folosi in doza recomandata de medic deoarece consumul marit poate duce la hipertenesiune. Avand in vedere efectul negativ al dozelor mari, se recomanda folosirea cu maxima prudenta atat a preparatelor din radacina de angelica, cat mai ales a uleiului volatil. A se evita baile de soare concomitent cu administrarea preparatelor din aceasta planta, deoarece le poate provoca sensibilitate la soare persoanelor cu piele delicata.

De unde se poate achizitiona Ceaiul de Angelica?

Fiind declarata monument al naturii, angelica nu se recolteaza din flora spontana, ci numai din culturi. Insa, ceaiul de angelica poate fi achizitionat de la plafar, din farmacii, magazine naturiste si de plante medicinale, chiar si din unele supermarketuri.

Blog ceaiuri naturale